CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. – Din fr. constatable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTATÁBIL ~ă (~i, ~e) Care pare a fi (ușor) constatat. /<fr. constatable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTATÁBIL, -Ă adj. Care se poate constata ușor. [Cf. fr. constatable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSTATÁBIL, -Ă adj. ușor de constatat. (< fr. constatable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

constatábil adj. m., pl. constatábili; f. sg. constatábilă, pl. constatábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink