CONSPIRATÓR, -OÁRE, conspiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care ia parte la o conspirație. – Din fr. conspirateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care participă la o conspirație; complotist; conjurat. 2) Persoană care urzește ceva în taină. /<fr. conspirateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o conspirație. [Cf. fr. conspirateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o conspirație. (< fr. conspirateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÓR s. v. complotist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conspiratór s. m., pl. conspiratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conspiratór, -oáre adj. și s. Conjurat, complotist, aliat secret contra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conspiratoáre s. f., g.-d. art. conspiratoárei; pl. conspiratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink