CONSPIRATÍV, -Ă, conspirativi, -e, adj. Care aparține unei conspirații, privitor la o conspirație; ilegal, clandestin. – Conspira + suf. -ativ. Cf. germ. konspirativ, rus. konspirativnâi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de conspirație; propriu conspirației; ilegal; clandestin. Organizație ~ă. Locuință ~ă. /<fr. conspirativ
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÍV, -Ă adj. Referitor la conspirație; ilegal, clandestin. [Cf. rus. konspirativnâi, germ. konspirativ].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÍV, -Ă adj. referitor la conspirație; ilegal, clandestin. (< după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRATÍV adj. v. ilegal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conspiratív adj. m., pl. conspiratívi; f. sg. conspiratívă, pl. conspiratíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink