CONSPIRÁ, conspír, vb. I. Intranz. A organiza, a urzi o conspirație; a complota; a unelti. ♦ Fig. A tinde, a lucra pentru un scop unic. – Din fr. conspirer, lat. conspirare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONSPIRÁ conspír intranz. 1) A urzi o conspirație; a unelti; a complota; a conjura. 2) fig. A lucra în vederea atingerii unui scop comun. /<fr. conspirer, lat. conspirare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRÁ vb. I. intr. A organiza o conspirație, a unelti, a complota. ♦ (Fig.) A tinde, a concura spre un scop unic. [P.i. conspír. / < fr. conspirer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRÁ vb. intr. a organiza o conspirație, a complota. ◊ (fig.) a tinde, a concura spre un scop unic. (< fr. conspirer, lat. conspirare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSPIRÁ vb. v. complota.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conspirá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. conspíră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conspír, a -á v. intr. (lat. conspiro, -áre, d. con, împreună, și spirare, a răsufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspirațiune: a conspira contra cuĭva. Mă acord, concur: tot (fals totu) conspiră la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proĭectez: a conspira ruina cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink