CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRT ~ți m. fam. rar Bărbat căsătorit în raport cu soția lui; soț. ◊ Prinț-~ soțul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRT s.m. (Rar) Prinț consort = soțul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSÓRT s. m. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda). (< fr. consort, lat. consors)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consórt (consórți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

consórt s. m., pl. consórți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s´a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink