10 definiții pentru «consistent»   declinări

CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe nutritive; substanțial. /<fr. consistant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consistént adj. m., pl. consisténți; f. sg. consisténtă, pl. consisténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consistént, -ă adj. (lat. consístens, -éntis; fr. consistant). Care consistă: proprietate consistentă din (sau în) pădurĭ. Solid, vîrtos: ouăle, ferbînd [!], se fac consistente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

consistént, -ă adj. 1 Cu consistență (1); vârtos, tare, dens. ◊ Unsoare consistentă v. unsoare. 2 (despre alimente) Substanțial, hrănitor, sățios. ♦ Fig. (despre sume de bani, câștiguri etc.) Considerabil (de mare). Premiul a fost consistent. 3 (despre fum) Gros. 4 (despre discursuri, texte etc.) Bogat în idei, în semnificații, în rezultate. • pl. -ți, -te./ <fr. consistant, lat. consistens, -entis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza“, Iași. - CristinaDianaN