CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSIGNATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

consignatoáre s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink