CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSECÚȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

consecúție s. f. (sil. -ți-e), art. consecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink