consăteánă/consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténei/consăténcei; pl. consăténe/consăténce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con1- + sătean.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSĂTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care locuiesc sau sunt originare din același sat considerate în raport una față de alta. /con- + sătean
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
consăteán s. m., pl. consăténi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*consăteán, -că s., pl. enĭ, ence (con- și sătean). Care e din acelașĭ sat cu altu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink