CONLUCRÁRE, conlucrări, s. f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. – V. conlucra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁRE s.f. Acțiunea de a conlucra; colaborare. [< conlucra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁRE s. v. colaborare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conlucráre s. f. → lucrare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁ, conlucréz, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con¹- + lucra (după fr. collaborer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRÁ vb. v. colabora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink