CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRĂTÓR ~óri m. înv. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conlucrătór s. m. (sil. -cră-), pl. conlucrătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conlucrătoáre s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink