CONLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Interlocutor. [Cf. it. collocutore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (< it. collocutore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLOCUTÓR s. v. interlocutor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conlocutór s. m., pl. conlocutóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink