CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care locuiesc împreună. [Sil. -cu-i-] /a conlocui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care locuiește împreună cu altul. (< con- + locuitor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conlocuitór adj., s. m. → locuitor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink