CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONIVÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONIVÉNT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conivént adj. m., pl. conivénți; f. sg. conivéntă, pl. conivénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conivént, -ă adj. (lat. connivens, -éntis). Care e în înțelegere cu altu: sîntem conivențĭ în acest lucru. Bot. Foĭ conivente, care tind a se apropia unele de altele. Anat. Válvule conivente (la om), care-s umplute de mucoasa intestinală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink