CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de a se conglomera și rezultatul ei. – V. conglomera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de irene_bujenita | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei; conglomerație. [< conglomera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

conglomeráre s. f., g.-d. art. conglomerării; pl. conglomerări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I. Tranz. și reflexiv. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din fr. conglomérer, lat. conglomerare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de irene_bujenita | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr. conglomérer, lat. conglomerare – a îngrămădi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr. conglomérer, lat. conglomerare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conglomerá vb., ind. prez. 1 sg. conglomeréz, 3 sg. și pl. conglomereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*conglomeréz v. tr. (lat. conglómero, -áre. V. ghem). Pun împreună, reunesc într´o singură grămadă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink