CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁȚIE ~i f. geol. Amestec de elemente eterogene într-o masă unică. [Art. conglomerația; G.-D. conglomerației; Sil. -ți-e] /<lat. conglomeratio, ~onis, fr. conglomération
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOMERÁȚIE s. v. conglomerat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conglomeráție s. f. (sil. -ți-e), art. conglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink