CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGLOBÁȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

conglobáție s. f., g.-d. art. conglobáției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink