CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de irene_bujenita | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONGEMINÁȚIE s. f. formație dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

congemináție s. f. (sil. -ți-e), art. congemináția (sil. -ți-a), g.-d. congemináții, art. congemináției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink