CONFORMÍST, -Ă, conformiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se conformează din oportunism părerilor, convingerilor altora, chiar dacă acestea nu corespund convingerilor sale. – Din fr. conformiste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFORMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) și substantival Care ține de conformism; propriu conformismului. Spirit ~. Morală ~stă. /<fr. conformiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFORMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al conformismului. /<fr. conformiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFORMÍST, -Ă sdj. Referitor la conformism, propriu conformismului. // s.m. și f. Adept al conformismului; cel care se conformează din interes ordinelor și îndrumărilor primite, împotriva propriilor sale convingeri. [< fr. conformiste, cf. engl. conform].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFORMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al conformismului; (cel) care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora. (< fr. conformiste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Conformist ≠ nonconformist
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
conformíst adj. m., s. m., pl. conformíști; f. sg. conformístă, pl. conformíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*conformíst, -ă adj. și s. Care profesează religiunea dominantă în Anglia.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink