CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÉNȚĂ ~e f. Loc de unire a două ape curgătoare. ~a râurilor. [G.-D. confluenței; Sil. -flu-en-] /<fr. confluence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÉNȚĂ s.f. Loc unde se unesc două cursuri de apă. ♦ (Fig.) Loc de întâlnire; contact, întâlnire. [< it. confluenza, cf. lat. confluentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÉNȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÉNȚĂ s. (GEOGR.) (rar) răscruce. (La ~ Oltului cu Dunărea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

confluénță s. f. → fluență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confluénță f., pl. e (lat. con-fluentia). Locu unde se împreună două rîurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink