CONFLUÁRE s.f. (Rar) Faptul de a conflua. [Pron. -flu-a-. / < conflua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÁ vb. I. intr. (Rar; despre cursuri de apă) A se întâlni, a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul). [Pron. -flu-a. / < fr. confluer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFLUÁ vb. intr. 1. (despre cursuri de apă) a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul). 2. (fig.) a tinde spre același țel, a aspira, a năzui. (<fr. confluer, lat. confluere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

confluá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. conflueáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink