CONFIGURATÍV, -Ă, configurativi, -e, adj. De configurație; configurațional. – Din fr. configuratif, engl. configurative.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIGURATÍV, -Ă adj. Referitor la configurație; configurațional. [Cf. fr. configuratif, it. configurativo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIGURATÍV, -Ă adj. referitor la configurație; configurațional. (< fr. configuratif, engl. configurative)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

configuratív adj. m., pl. configuratívi; f. sg. configuratívă, pl. configuratíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink