CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianță s.f. / < fr. confiance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIÉNȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIÉNȚĂ s. v. încredere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

confiénță s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confiénței; pl. confiénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confiénță f., pl. e (fr. confiance). Barb. Încredere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink