CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIDÉNȚĂ ~e f. Comunicare a unor gânduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIDÉNȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIDÉNȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFIDÉNȚĂ s. v. destăinuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

confidénță s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink