CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Scris și prescurtat: cf.] – Cuv. lat., fr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev. cf. / < lat. confer – apropie, compară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓNFER abr. cf./ (termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare) compară (cu)! (< lat. confer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cónfer (imper. lat.); abr. cf.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confér, a -í v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer [!]). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență [!], o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONFERÍ confér 1. tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a decerna. 2. intranz. A discuta asupra unei probleme importante. /<fr. conférer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFERÍ vb. 1. v. discuta. 2. a acorda, a atribui, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un titlu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

conferí vb., ind. prez. 1 sg. confér, 3 sg. și pl. conféră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink