CONFEDERÁT, -Ă, confederați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte dintr-o confederație. – Din fr. confédéré.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFEDERÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte dintr-o confederație; (spec.) adept al Confederației Sudului, formată în America după războiul de Secesiune. [Cf. fr. confédéré].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFEDERÁT, -Ă s. m. f. cel care face parte dintr-o confederație. (< fr. confédéré)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

confederát adj. m., s. m., pl. confederáți; f. sg. confederátă, pl. confederáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confederát, -ă s. și adj. (lat. confoederatus). Unit pin [!] confederațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFEDERÁ, confederez, vb. I. Refl. (Rar.) A se uni într-o confederație. – Din fr. confédérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFEDERÁ vb. I. refl. (Rar) A se uni într-o confederație. [Cf. fr. confédérer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONFEDERÁ vb. refl. a se uni într-o confederație. (< fr. confédérer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

confederá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. confedereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*confederéz v. tr. (lat. confoederare. V. federez). Aliez, unesc în mod politic saŭ militar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink