CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora. 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederațiúne s. f.] – Din fr. confédération, lat. confederatio, -onis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERÁȚIE ~i f. 1) Uniune de state asociate pe baza păstrării suveranității lor. 2) Reuniune de organizații obștești în vederea apărării intereselor comune. [Art. confederația; G.-D. confederației; Sil. -ți-e] /<fr. confédération, lat. confederatio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERÁȚIE s.f. 1. Unire sub o singură putere centrală a mai multor state sau teritorii, care își păstrează autonomia administrativă. 2. Reunire a unor organizații. [Gen. -iei, var. confederațiune s.f. / cf. lat. confoederatio, fr. confédération].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERÁȚIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care își păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizații obștești. (< fr. confédération, lat. confaederatio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
confederáție s. f. → federație
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*confederațiúne f. (lat. confoederátio, -ónis). Ligă între diverse puterĭ. Alianță între diviziunĭ teritoriale ale aceluĭașĭ stat: Confederațiunea elvetică. – Și -áție.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unități terit., autonome sau independente, avînd anumite organe centrale ale puterii de stat în comun (parlament, guvern, șef de stat etc.). Astfel de confederații au fost: pînă în 1848, Confederația elvețiană; între 1778 și 1787, S.U.A.; între 1815 și 1866, Confederația germană. Confederația constituie, în general, o etapă de trecere spre constituirea unui stat federal și chiar unitar. 2. Denumire dată unor asociații de organizații obștești (ex. Confederația Generală a Muncii din Franța).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERAȚIA GERMANĂ, uniune de state, creată în urma Congresului de la Viena (1814-1815). Formată din 34 de state, printre care Austria (cu rol preponderent), Prusia și patru orașe libere (Bremen, Frankfurt am Main, Lübeck, Hamburg). Desființată în 1866, în urma înfrîngerii Austriei în Războiul Austro-Prusian.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERAȚIA GERMANIEI DE NORD, uniune de state creată în 1866, formată din 22 de state, sub conducerea Prusiei.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONFEDERAȚIA RINULUI, uniune de state germane creată în 1806 și tutelată de Napoleon I. Formată din 16 state. S-a dezmembrat în 1813.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink