CONEXITÁTE, conexități, s. f. Conexiune. ♦ (Jur.) Raport între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. – Din fr. connexité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONEXITÁTE s.f. (Rar) Conexiune. ♦ (Jur.) Raportul dintre două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. [Cf. fr. connexité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONEXITÁTE s. f. 1. conexiune. 2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. (< fr. connexité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CONEXITÁTE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conexitáte s. f., g.-d. art. conexității; pl. conexități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*conexitáte f. (d. conex, fr. conexité). Calitatea de a fi conex, de a fi în legătură: e conexitate între legĭ și morală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink