CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
Joseph
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONÉX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONÉX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONÉX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
conéx adj. m., pl. conécși; f. sg. conéxă, pl. conéxe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONÉX, -Ă (‹ fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink