CONDÚR, conduri, s. m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate și cu un pinten drept; călțunași, conduraș (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDÚR ~i m. înv. poet. Pantof femeiesc de stofă, cu toc înalt, împodobit cu broderii. ◊ ~ul-doamnei plantă decorativă anuală, cu tulpină agățătoare, frunze verzi-albăstrui și flori mari portocalii. /<turc. kundura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDÚR s. 1. (Mold. și Bucov.) scarpă. (În trecut, femeile purtau în picioare ~i.) 2. v. călțunaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condúr² s.m. (reg.; despre copii) drac împielițat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

condúr (condúri), s. m. – 1. Pantof, escarpen. – 2. (Banat) Zestre. – 3. Plantă (Tropaeolum maius). – Mr. cundură, megl. condur. Tc. kondura, kundura (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 145; Meyer 197; Lokotsch 1245; Ronzevalle 142), și tc. din ngr. ϰουντοῦρα (› mr.), pe care Krumbacher, Byz. Z., II, 303, îl deriva de la ϰόντουρος „fără coadă”, ϰοντός „scurt” (cf. condac), dar care ar putea fi și o deformare vulg. de la gr. ϰόθορνος (Vasmer, Gr., 82). – Der. conduragiu, s. m. (pantofar), din tc. konduraci; condurat, s. m. (pantofar); încondura, vb. (a se încălța cu pantofi) care nu trebuie confundat cu încondura (a face curte). Graur, BL, V, 59, crede că condrățel, s. m. (păduche) este o reducere de la condurățel; însă semantismul nu este clar (după DAR, este cuvînt legat de condran, s. m. „larvă de bondar”, și cu mag. kondor „încrețit”). Probabil este cuvînt identic cu cotroței, s. m. pl. (Bucov., paste făinoase).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

condúr s. m., pl. condúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

condúr m. (turc. kondura, kundura, d. ngr. kondúra [scris kontúra], d. kontos, scurt, și urá, coadă; bg. kundura, sîrb. kondur, rut. kondury). Rar azĭ. Pantof femeĭesc cu călcîĭu înalt. Conduru doamneĭ, altîngic, colțunaș, sultănică, o plantă agățătoare cu florĭ marĭ galbene roșiatice originare din Perú (tropáeolum majus). V. papuc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink