CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*condotiér m. (it. condottiere, conducător). Șef de partizanĭ orĭ de soldațĭ mercenarĭ în Italia în evu mediŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink