CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDOMÍNIU n. (în dreptul internațional) 1) Administrare a unui teritoriu de către două sau de mai multe țări. 2) Teritoriu administrat în comun de două sau de mai multe țări. /<fr. condominium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDOMÍNIU s.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONDOMÍNIU s. n. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu. (< fr., engl. condominium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

condomíniu s. n. [-niu pron. -nĩu], art. condomíniul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*condomíniŭ n. (con- și dominiŭ). Stăpînire împreună cu altu. Loc stăpînit împreună cu altu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink