CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. – [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCREȚIONÁR, -Ă adj. Care prezintă concrețiuni. [fr. concrétionnaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCREȚIONÁR, -Ă adj. care prezintă concrețiuni. (< fr. concrétionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

concreționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. concreționári; f. sg. concreționáră, pl. concreționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink