CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCORDATÁR, -Ă adj. Referitor la un concordat. // s.m. și f. Falit care a obținut un concordat (2). [Cf. fr. concordataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCORDATÁR, -Ă I. adj. referitor la un concordat. II. s. m. f. comerciant falit care a obținut un concordat (2). (< fr. concordataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

concordatár s. m., adj. m. concordatári; f. sg. concordatáră; pl. concordatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concordatár, -ă adj. și s. (fr. concordataire). Relativ la concordat. Care aprobă concordatu: episcopiĭ concordatarĭ (la 1801 în Francia). Care a obținut un concordat: falit concordatar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink