CONCESIONÁR, concesionari, s. m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁR ~i m. Persoană (fizică sau juridică) care beneficiază de o concesiune. [Sil. -si-o-] /v. a concesiona
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁR s.m. Beneficiar al unei concesiuni, cel care a obținut o concesiune. [Cf. fr. concessionnaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁR s. m. beneficiar al unei concesiuni. (<fr. concessionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁR s. (înv.) contracciu. (~ al vămilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concesionár s. m. (sil. -si-o-), pl. concesionári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concesionár, -ă s. (fr. concessionnaire). Care a obținut o concesiune: concesionaru uneĭ mine.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink