CONCESIONÁ, concesionez, vb. I. Tranz. A da în concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din concesiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

A CONCESIONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A da în concesiune; a pune la dispoziție printr-un act oficial. [Sil. -si-o-] /Din concesiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁ vb. I. tr. A da în concesiune, a acorda o concesiune. [Pron. -si-o-. / < concesionar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁ vb. tr. a da în concesiune. (<conces/ie/ + -iona)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCESIONÁ vb. (înv.) a concede. (~ exploatarea unei mine.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. concesionéz, 3 sg. și pl. concesioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink