CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) Care au centrul comun. /<fr. concentrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

Concentric ≠ excentric
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. sg. concéntrică, pl. concéntrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink