CONCENÍ, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCENÍ vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec. – Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

concenésc v. tr. (vsl. koničati, a fini și konĭčina, sfîrșit. V. concenie, concină). Vechĭ. Sfîrșesc, împlinesc. Extermin, ucid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink