CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDIÉRE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDIÉRE s. 1. îndepărtare, scoatere. (După ~ lui.) 2. disponibilizare. (ă unei părți din personal.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Concediere ≠ angajare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. concediérii; pl. concediéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDIÁ, concediez, vb. I. Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [Pr.: -di-a] – Din fr. congédier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONCEDIÁ ~éz tranz. A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a scoate; a destitui. [Sil. -di-a] /<fr. congédier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDIÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDÍA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr. congédier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONCEDIÁ vb. 1. a îndepărta, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 2. a disponibiliza. (A ~ o parte din personal.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A concedia ≠ a angaja
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
concediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. concediéz, 3 sg. și pl. concediáză, 1 pl. concediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. concediéze; ger. concediínd (sil. -di-ind)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*concediéz, concédiŭ, V. congediez, congediŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*congediéz v. tr. (fr. congédier). Daŭ congediŭ, dau drumu din serviciŭ. Daŭ voĭe saŭ fac semn să se ducă. – Fals concediez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CONCEDIA a da pașaportul, a pune (pe cineva) pe liber / pe verde, a restructura, a scoate din pâine, a zbura.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink