CONCÁV, -Ă, concavi, -e, adj. Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură. ♦ (Înv.; despre formații militare) Dispus în semicerc. – Din fr. concave, lat. concavus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÁV ~ă (~i, ~e) Care este curbat înăuntru; a cărui suprafață prezintă o adâncitură sferică. Lentilă ~ă. Oglindă ~ă. /<fr. concave, lat. concavus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÁV, -Ă adj. Care prezintă o adâncitură, o scobitură. [< fr. concave, cf. lat. concavus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÁV, -Ă adj. care prezintă o adâncitură, o scobitură. (<fr. concave, lat. concavus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

CONCÁV adj. v. scobit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Concav ≠ convex
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

concáv adj. → cav
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*concáv, -ă adj. (fr. concave, d. lat. con-cavus. V. cav). A căruĭ suprafață e scobită și sferică: oglindă concavă. V. convex.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink