CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

CONĂCĂRÍE ~i f. Orație de nuntă rostită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcăriei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, orație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conăcăríe s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink