COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÚNE ~i f. Legătură trainică între oameni; coeziune internă durabilă. [Sil. -ni-u-] /<fr. communion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÚNE s.f. 1. Legătură, unire trainică, strânsă. 2. (Bis.) Momentul împărtășaniei; primirea împărtășaniei. [< lat.bis. communio, cf. fr. communion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÚNE s. f. 1. legătură trainică, unire strânsă. 2. euharistie. (<fr. communion, lat. communio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

comuniúne s. f. → uniune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink