COMUNICATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNICATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi comunicativ. [< comunicativ + -itate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNICATIVITÁTE s. f. însușirea de a fi comunicativ. (<comunicativ + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNICATIVITÁTE s. v. sociabilitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comunicativitáte s. f., g.-d. art. comunicativității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*comunicativitáte f. (d. communicativ). Calitatea de a fi comunicativ, expansivitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink