comuniántă s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink