COMPULSÁRE, compulsări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a compulsa. – V. compulsa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPULSÁRE s.f. Acțiunea de a compulsa. [< compulsa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

compulsáre s. f. → pulsare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPULSÁ, compulsez, vb. I. Tranz. (Înv.) A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. – Din fr. compulser, lat. compulsare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPULSÁ vb. I. tr. A cerceta acte, documente; a aduna date, a strânge informații. [< fr. compulser, cf. lat. compulsare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPULSÁ vb. tr. a cerceta acte, documente; a aduna date, informații. (<fr. compulser, lat. compulsare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

compulsá vb., ind. prez. 1 sg. compulséz, 3 sg. și pl. compulseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*compulséz v. tr. (lat. compulsare, a împinge, a constrînge. V. expulsez). Cercetez (răsfoĭesc) hîrtiĭ vechĭ, acte, documente, condicĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink