COMPORTÁ, compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine. ♦ A necesita, a cere. – Din fr. comporter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE COMPORTÁ mă compórt intranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMPORTÁ compórt tranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPORTÁ vb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPORTÁ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.) 2. v. necesita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt, 3 sg. și pl. compórtă; conj. prez. 3 sg. și pl. compórte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*compórt și -éz, a -á v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într´un oare-care mod: trupele s´aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink