COMPLINÍ, complinésc, vb. IV. Tranz. A completa, a împlini, a întregi; a determina. – Con1- + [îm]plini (după completa).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMPLINÍ ~ésc tranz. A face să fie complet, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a întregi. /con- + a (îm)plini
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLINÍ vb. tr. a completa, a întregi. (< com/pleta/ + /îm/plini)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLINÍ vb. (GRAM.) a determina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLINÍ vb. v. completa, împlini, întregi, rotunji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

compliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. complinésc, imperf. 3 sg. complineá; conj. prez. 3 sg. și pl. complineáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*complinésc v. tr. (con- și plinesc, d. lat. com-plére. V. su-plinesc). Gram. Completez înțelesu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink