COMPLETIVITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. – Din fr. complétivité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETIVITÁTE s.f. (Rar) Însușirea de a fi completiv. [Cf. fr. complétivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETIVITÁTE s. f. însușirea de a fi competiv. (< fr. complétivité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

completivitáte s. f., g.-d. art. completivitáții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink