COMPLETÁT, -Ă, completați, -te, adj. Care a devenit complet; întregit. – V. completa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETÁT adj. împlinit, întregit, rotunjit. (Un text ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETÁ, completéz, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet². [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A completa ≠ a descompleta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink