COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Este o formă greșită a lui „complet”, atestată însă și în ediția DEX 2009. - cata

COMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DN pentru direcționarea la forma corectă. - raduborza

*1) compléct n., pl. urĭ și e (din cuplet, cum s´a zis întîĭ, adică „păreche” [!] [supt infl. luĭ complect 2], că, în ainte [!] de introducerea dansurilor în păreche, Româniĭ nu dansaŭ de cît hora, care e maĭ cuviincĭoasă. V. cuplet). Munt. Pop. Bal de mahala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*2) compléct adj. V. complet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*complét, -ă adj. (fr. complet, d. lat. com-plétus, part. d. com-plére, a umplea. V. plin). Întreg, terminat, deplin. Adv. De tot, în întregime. – Fals complect (rus. kompléktnyĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink